Omega 3 este unul din nutrimentele care-i preocupă pe majoritatea oamenilor când vine vorba de a avea o dietă bazată pe plante. De unde îți iei Omega 3 dacă nu mănânci pește?

Acesta este unul din principalele motive pentru care oamenii care mănâncă pește, mănâncă pește. Este acceptat în unanimitate în societatea noastră că peștele este o sursă importantă de Omega 3. Așa cum se crede că laptele și brânza sunt principala sursă de calciu în dieta omului. Sau cum carnea roșie este una din cele mai bune surse de fier. Ori la fel cum se consideră că proteina animală este o proteină premium. Toate acestea sunt mituri. Neadevăruri bazate pe un sâmbure de adevăr.

Conținut

• Un marketing criminal
• De unde vine Omega 3?
• ALA sau EPA și DHA?
• Ce trebuie să mâncăm pentru mai mult Omega 3?
• Exemple de alimente bogate în Omega 3
• Rată mică de conversie a ALA în EPA și DHA?
• Pentru mai mult Omega 3, nu e nevoie de o ingestie mai mare de Omega 3 ci de scăderea consumului de Omega 6
• Somon = grăsimi saturate, colesterol, micro-plastice, metale grele. A, da, și Omega 3
• Arterioscleroza afectează doar animalele erbivore
• Încă mai crezi că somonul este superfood?
• Pentru creier sănătos, nu contează doar Omega 3
• Omul este omnivor (ba chiar carnivor). Sau?!?
• ”Omul nu e erbivor, nu poate mânca doar iarbă”
• Erbivor nu este egal cu Rumegător

Un marketing criminal

Adevărul este că Omega 3 nu este o grăsime animală. Nu peștele este răspunzător cu producerea de Omega 3. Nu el fabrică acest acid gras în corpul lui. În același timp, este adevărat că peștele, carnea lui, este o sursă de mult Omega 3. De aceea le-a și fost foarte simplu celor din industria alimentară să promoveze acest produs cu ”eticheta” de ”bogat în Omega3”.

Datorită acestei mișcări inteligente de marketing avem acum o specie care duce la extincția câtorva sute de specii de animale marine în fiecare an în goana după Omega 3. Și această specie este omul.

Anual sunt omorâți aproximativ 1-3 trilioane de pești. Trilioane!!! În fiecare an.

1.000.000.000.000 – 3.000.000.000.000 de pești sunt omorâți anual pentru consumul uman.

Captură accidentală – alte câteva sute de milioane de animale marine: rechini, balene, țestoase, lei de mare, delfini, păsări acvatice, etc.

După folosire, echipamentele de pescuit continuă să fie o capcană mortală pentru animalele de apă. Câteva sute de mii de pești, mamifere marine mici și mari, și păsări acvatice deopotrivă se prin anual în plasele și firele de pescuit părăsite în ocean.

Leii de mare se prin accidental în plasele de pescuit. Daunele colaterale ale pescuitului de Omega 3

Asta face ca în fiecare an pescuitul să cauzeze extincția a între 200 și 2000 de specii de animale care trăiesc în apă sau în jurul apei. Toată această moarte pentru un scop nutrițional: Omega 3.

De unde vine Omega 3?

Și dacă nu peștele fabrică Omega 3, cine, atunci? Algele. De fapt, ca să fim mai preciși, plantele, în general, nu doar algele. Iar în ocean una din principalele surse de Omega 3 sunt plantele microscopice – printre ele și alge microscopice.

Plantele, chiar si cele microscopice, produc Omega 3, nu animalele

Ele sintetizează acest acid gras iar animalele erbivore acumulează suficient pentru funcționarea lor sănătoasă din plantele pe care le mănâncă. Animalele carnivore nu fac decât să acumuleze și ele Omega 3 din țesutul gras al animalelor erbivore pe care le consumă.

În cazul peștilor, prin bioacumulare, de la peștele cel mai mic care mănâncă alge, la peștele puțin mai mare care se hrănește cu acest pește mic dar și cu plante. Și așa mai departe în lanțul trofic până la marii prădători. Animalele nu produc Omega 3, doar o acumulează.

Pentru animalele marine, algele sunt una din principalele surse de Omega 3.

ALA sau EPA și DHA?

Desigur că animalele transformă acest acid gras de origine vegetală pentru a se potrivi biologiei lor, iar asta face să existe o întreagă controversă în jurul lui Omega 3. Care e mai bun sau SUFICIENT pentru consumul uman: acizi grași Omega 3 cu lanț scurt de atomi de carbon, direct de la plante, cum este acidul alfa-linoleic (ALA)? Sau acizi grași Omega 3 cu lanț lung, procesați și transformați de animale: acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul dacosahexaenoic (DHA)?

Opinia publică este în aceeași linie cu ce spune industria peștelui. Și pentru industria peștelui este vitală această credință: carnea de pește este valoroasă pentru că ne aduce acest prețios nutriment pe care noi nu îl putem fabrica. Dacă industria peștelui ar rămâne fără propaganda Omega 3, ar muri. Nu ar mai exista industria peștelui. Nimeni nu ar mai cumpăra pește. De aceea controversa este exact ceea ce se vrea.

Nu e nevoie să facem lucrurile mai complicate decât sunt iar în acest articol le voi păstra simple. Toate animalele erbivore iau Omega 3 din plantele pe care le mănâncă. Și transformă ALA în DHA și EPA. Aceste transformări au loc în ficat. De aceea ficatul unui animal are cea mai mare concentrație de Omega 3 dintre toate țesuturile corpului său.

Iar omul poate să facă exact asta. Să transforme acizii poli-nesaturați din plate, adică acel ALA, în DHA și EPA. Nu are rost să luăm DHA de la un alt animal erbivor care l-a produs el din plantele pe care le-a mâncat. Cum nu are rost să luăm DHA de la un animal carnivor care nici măcar nu l-a produs, l-a asimilat din corpul unui animal erbivor.

Da, Omega 3 este un acid gras esențial corpului nostru, adică nu îl putem produce singuri și ne bazăm pe dietă pentru a-l obține. Dar nu, nu avem nevoie să îl luăm din corpul altui animal, adică prin intermediari, cum ar veni.

Tot ce avem nevoie este să mâncăm plante, sursa primară și originară de Omega 3. Suntem la fel de capabili să asimilăm acești acizi grași și să-i transformăm în ficatul nostru exact pentru trebuințele chimice ale celulelor noastre la fel cum toate celelalte animale erbivore o fac. La fel cum vaca, elefantul și calul reușesc, și noi putem. La fel cum peștii reușesc să obțină Omega 3 din fitoplanctonul și restul de vegetație de pe fundul apelor, la fel și noi din plantele care ne stau la îndemână.

In 300 de grame de frunze de varza Kale este 1 gram de Omega 3, adică doza zilnică necesară unui adult

Ce trebuie să mâncăm pentru mai mult Omega 3?

Nu trebuie să mâncăm fitoplancton sau alge (doar dacă ne plac). Fructe, zarzavaturi, cereale, leguminoase, semințe și nuci – toate au Omega 3, unele mai mult, altele mai puțin. Spre exemplu, o salată de 300 de grame de frunze de varza kale (care are 100 de calorii) asigură peste 1 gram de Omega 3, adică doza zilnică necesară. Doar în kale, fără să mai punem la socoteală restul de plante pe care un vegan le poate mânca într-o zi: fructe proaspete, zarzavaturi proaspete sau fierte, cereale integrale fierte, legume fierte, semințe și nuci proaspete și înmuiate, râșnite în cazul semințelor.

Dintre aceste, cea mai mare concentrație de Omega 3 se găsește, așa cum e logic, acolo unde e cea mai mare concentrație de grăsimi: în nuci și semințe.

Semințele de in dețin supremația, aproape un sfert din cantitatea lor sunt acizi grași Omega 3 – 23%. Inul are doar 6% Omega 6 și 3,7% grăsimi saturate

Semințele de in trebuie râșnite pentru a putea asimila Omega 3 (și, de fapt, restul de elemente nutritive)

Alte alimente bogate în Omega 3 sunt nucile, semințele de chia, de cânepă. 

Atenție. Nu toate plantele grase au mult Omega 3. Sunt semințe precum cele de dovleac sau cele de floarea soarelui care au Omega 3 insignifiant si abundă în Omega 6.

Semințele de floarea soarelui

0,1% Omega 3 și 23% Omega 6!!! Plus 4,5% grăsimi saturate

Semințele de dovleac

0,1% Omega 3 – 19% Omega 6; 8,5% grăsimi saturate

În comparație, 100 grame de semințe de in au 23 de grame de Omega 3!!! Adică de 230 de ori mai mult decât semințele de floarea soarelui sau cele de dovleac. 

Iar dacă comparăm inul cu carnea, semințele de in au de 10 ori mai mult Omega 3 ca în aceeași cantitate de carne de somon sau de sardine.

Clar, în 100 de grame de semințe de in sunt si mai multe calorii decât în somon sau sardine, dar vestea bună este că nu ne trebuie atât de mult Omega 3, teoretic cam de 20 de ori mai puțin, adică 1 gram pe zi.

Într-o dietă bazată pe plante întregi precum fructe, zarzavaturi, cartofi, orez, legume, neprocesate, deci cu nutriție întreagă, neîndepărtată, și, mai ales, fără nutriție extra adăugată, cum este cazul uleiului adăugat, care are Omega 6 în exces – lucru care împiedică absorbția de Omega 3 – deci în 2200-2500 de calorii zilnice din această dietă bazată pe plante întregi nerafinate se obține peste 1 gram de omega 3. Cu ușurință.

Exemple de alimente care conțin mult Omega 3

• anumite semințe oleaginoase: in, chia, cânepă
• nucile europene
• zarzavaturi: kale, spanac, varza de Bruxelles, brocoli
• legume: soia, derivate de soia, edamame (păstăile de soia)
• alge

Păstăile fragede de soia se gătesc la fel ca cele bine-cunoscute de fasole.

Fructele, alte zarzavaturi, cartofii, cerealele, lintea, năutul au cantități mici de Omega 3 care se acumulează peste zi de la cantități mari de mâncare. Acestea chiar dacă nu sunt surse principale de Omega 3, au alte puncte forte precum: 

• carbohidrații – principala noastră sursă de energie, fără de care nicio celulă din corpul nostru nu ar putea funcționa;
• fibrele – un tip de carbohidrați care au atât de multe roluri încât merită articol separat, dar în principal hrănesc populațiile benefice de bacterii din intestinele noastre, asigură sațietatea, tranzitul intestinal, sănătatea colonului dar și a creierului (uimitor, știu), absorb toxinele și hormonii din intestinul gros și le elimină, împiedicând astfel să fie reabsorbite în sânge;
• minerale – plantele sunt principala sursă de minerale pentru tot regnul animal, fiind și cea mai densă sursă de nutriție per calorie;
• vitamine – în afară de vitamina D, care este un hormon produs în corpul nostru la expunerea pielii neprotejate de creme solare la razele solare verticale (adică cele din miezul zilei), și de vitamina B12 care este produsă de bacterii, toate vitaminele de care are nevoie corpul nostru sunt prezente în abundență în plante.
• antioxidanți și fitosteroli – compuși chimici care promovează longevitatea și luptă cu boala, se găsesc în toate părțile plantelor și în cantități insignifiante în produsele de origine animală.
• apă – în special fructele și zarzavaturile proaspete sunt apă, în cea mai mare parte a lor. Asta ajută atât cu hidratarea corpului cât și cu diluarea caloriilor. Fructele și zarzavaturile au cea mai mică densitate calorică dintre toate alimentele, datorită conținutului ridicat de apă și fibre care au 0 calorii. La polul opus sunt uleiul și untura, care au 0 apă, 0 fibre, cam 0 orice alt nutriment. Ele sunt pură grăsime, iar un gram de grăsime are 9 calorii. Ce înseamnă asta? Că cu cât cineva are o dietă mai bogată în fructe și zarzavaturi proaspete, ne-deshidratate, și mai săracă în uleiuri și alte grăsimi dense, cu atât are un indice de masă corporală mai mic, în zona sănătoasă.
• proteine – toate părțile plantei conțin aminoacizi. Pentru biologia noastră de animal erbivor, este ideală atât cantitatea redusă de proteine din plante cât și modul în care se prezintă în aliment, sub formă de părți constituente ale proteine, adică aminoacizii. Da, proteinele sunt nutrimente foarte importante în funcționare corpului nostru, dar nu avem deloc nevoie de cantități mari, câteva zeci de grame de proteine pe zi sunt mai mult decât suficiente – în jur de 10% din caloriile zilnice.

Și, mai mult decât atât, este important ce nu au aceste plante. Da, fructele, zarzavaturile, cerealele și mare parte din legume nu au Omega 3. Dar nu au nici Omega 6. Iar asta este unul dintre atuurile principale la ora de absorbție a lui Omega 3. Mai mult despre, puțin mai jos.

Un alt punct de ținut minte este acesta. Alte fructe oleaginoase, precum măslinele și avocado, au intrat în opinia publică ca surse de Omega 3 (la fel și uleiurile). Ele sunt, de fapt, sărace în Omega 3 și bogate în Omega 6.

Măslinele au 0,1% Omega 3 și 1,2% Omega 6 (plus mult sodium adăugat în procesarea lor)

Avocado – 0,1% Omega 3 și 1,7 Omega 6

Rată mică de conversie a ALA în EPA și DHA?

Un alt mit propagat de industria alimentară este acela că omul are rată mică de conversie a ALA în EPA și DHA. Studiile arată exact inversul. Veganii au o cantitate mai mare de EPA și DHA în sânge decât cei care mănâncă carne de pește sau alte tipuri de carne. În acest studiu susținut pe 14.000 de persoane s-a observat cum veganii, în ciuda unui consum inexistent de EPA și DHA, aveau niveluri de EPA și DHA mai mari decât ale celor care mâncau acești acizi grași.

Mai mult decât atât, cel mai interesant lucru pe care cercetătorii l-au descoperit a fost în legătură cu rata de conversie a ALA în EPA și DHA: non-veganii au o rată de conversie inferioară veganilor. Altfel spus, veganii, cei care mănâncă doar ALA, au o rată de conversie mai mare. De fapt, mult mai mare.

Una din cauze poate fi însuși consumul de EPA și DHA și are sens, ca și cum corpul spune: ok, îmi dai direct EPA și DHA, atunci nu mai are rost să mai transform acest ALA în EPA și DHA.

Pentru mai mult Omega 3, nu e nevoie de o ingestie mai mare de Omega 3 ci de scăderea consumului de Omega 6

O altă cauză este Omega 6, sau acidul linoleic (LA) care afectează negativ conversia de ALA. Omega 6 se găsește în belșug în carne și produsele de origine animală, dar și în multe plante și, mai ales, în grăsimile rafinate, adică uleiuri. Așadar, cu cât o persoană mănâncă mai multă carne (de pește sau de animale terestre), lactate, ouă, uleiuri, cu atât mai puțin ALA poate converti.

Ca idee de reținut, nu trebuie crescut consumul de Omega 3 ci scăzut cel de Omega 6.

Un alt factor care scade rata de conversie a ALA în EPA și DHA este fumatul.

Deci nu este o chestiune de slabă rată de conversie a ALA în EPA și DHA, ci de cât de multe bariere pune, de fapt, omul modern, în calea acestei conversii.

Dar, pentru a fi siguri, cu o linguriță de semințe de in râșnit, adică doar 5 grame de semințe, se mai obține încă 1 gram de ALA pe lângă ce era deja în fructele, zarzavaturile, cerealele si legumele mâncate în mod normal într-o zi de un vegan!

Cu 10 grame de semințe de in râșnite ai aproape 2,3 grame de Omega 3. Adică cam cât este în 100 de grame de somon. Cu mai puține calorii, iar asta este o veste bună pentru umanitate, caloriile contează pentru cei mai mulți.

10 grame de in au până în 60 de calorii. 53, ca să fim exacți. 100 de grame de carne de somon au peste 200 de calorii!!!! Deci de peste 3,8 ori mai multe calorii.

2,3g Omega 3 din 10g in – 53 calorii

2,2 – 3g Omega din 100g somon – 210 calorii

În semințele de in avem nutriție extra benefică pentru sănătatea noastră, nu doar Omega 3. Fibre, antioxidanți și fitosteroli, adică nutriție care promovează sănătatea celulelor și implicit a țesuturilor și organelor corpului nostru.

Somonul este considerat un produs, un obiect. Chiar și eu mă refer la el astfel în acest articol. Să nu uităm că este o ființă vie, cu conștiință, sistem nervos central, care simte durere, își dorește să trăiască și, mai ales, are la fel de multe drepturi ca noi oamenii să-și trăiască viața lui fără intervenția noastră.

Somon = grăsimi saturate, colesterol, micro-plastice, metale grele, antibiotice. A, da, și Omega 3

În somon, pe lângă extra calorii, avem grăsimi saturate mult mai multe decât este nevoie în corpul nostru. Societatea noastră mănâncă în exces grăsimi saturate, una din cauzele principale ale creșterii producției noastre interne de colesterol, factor principal al bolilor cardiovasculare.

Ce mai are carnea de somon? Da, colesterol, de care corpul nostru de erbivor nu are nevoie din surse externe. Ficatul nostru produce exact cât avem trebuință – la fel cum se întâmplă la orice alt animal erbivor. Animalele omnivore și carnivore nu au această abilitate. Natura nu a considerat necesar ca ele să producă colesterol din moment ce dieta lor este foarte bogată în acest tip de grăsime.

Dimpotrivă, animalele care sunt făcute să mănânce carne au mecanisme de detoxificare a excesului de colesterol. De aceea câinii, animale omnivore, oricât colesterol ar mânca și oricâte grăsimi saturate ar avea in mâncare, nu dezvoltă arterioscleroză. Elimină constant tot excesul și niciodată nu îl depun pe artere.

Omul nu numai că nu are mecanisme de eliminare a excesului de colesterol, dar îl păstrează și-l reciclează la infinit. Asta pentru că natura a făcut animalele erbivore să mănânce… dăăă!!!… plante. Iar plantele nu au niciun pic de colesterol, acesta este un hormon de origine animală. Așadar, cum în dietă nu e niciun pic de colesterol, natura i-a dat animalului erbivor mecanisme 1. să producă singure acest hormon gras și 2. să îl păstreze ca pe ochii din cap. Deci nicio detoxificare de colesterol printre erbivore. E contraintuitiv să hrănești un erbivor cu colesterol.

Arterioscleroza afectează doar animalele erbivore

Singurele animale care suferă de arterioscleroză sunt erbivorele. Oricâtă carne, ouă ori lactate ar mânca un animal carnivor, nu va dezvolta arterioscleroză.

Colesterolul dietetic, adică luat din carnea (și restul produselor de origine animală pe care le mănâncă omul), alături de grăsimile saturate care cresc producția internă de colesterol, fac să crească nivelul de colesterol în sânge. Cum corpul nu poate să elimine excesul, îl depune în celulele adipoase cauzând creștere în greutate corporală. Dar și pe artere, în prezența altor factori, lucru care produce arterioscleroză. Acesta este cauza principală pentru atac de cord și accidente vasculare în creier.

Pachetul nutrițional al cărnii de somon nu-i complet fără metale grele

Revenind la carnea de somon, pachetul nutrițional al somonului nu se termină aici. Cele 210 calorii de somon în care vin cele 2-3 grame de Omega 3 mai aduc și altceva. Metale grele, micro-plastice și alți poluanți care sunt deversați peste tot și ajung în oceanul planetar. Poluanți care, prin bioacumulare, se strâng în țesutul adipos al animalelor, și o fac în cantități mari cu cât mai mare și mai sus în lanțul trofic este peștele.

Acești compuși chimici sunt foarte toxici pentru metabolismul nostru (și al tuturor animalelor care îi ingerează) și dacă ceva este mai multe decât 100% sigur în lumea nutriției este că nu avem nevoie de metale grele și plastic în corpul nostru.

Și să nu uităm de antibiotice. Cea mai mare parte a cărnii de somon care se vinde în lume provine din fermele piscicole. Aici antibioticele se folosesc în cantități mari și de multe feluri. Este o practică comună pentru a ține sub control infecțiile cauzate de traiul în țarcuri marine supra-populate și pline de excreții.

În carnea somonului de crescătorie, pe lângă poluanții din ocean se găsesc și mari cantități de antibiotice și hormoni de creștere.

Încă mai crezi că somonul este superfood?

Așadar, este o afacere destul de proastă să pariezi pe carnea de pește pentru Omega 3. Deși Omega 3 are implicații în toate sistemele corpului nostru, lumea se referă la Omega 3 în raport cu sănătatea inimii și a creierului. Ironic, nu-i așa, ca alimentul pe care lumea îl adoră și-l adulează ca aducător de sănătate pentru inima și creierul lor să îmbolnăvească în mod special exact aceste două organe.

Culmea societății în care trăim, un ”aliment” atât de nesănătos să fie considerat ”aliment sănătos”, ”valoros nutrițional”, ”superfood”. SUPER ALIMENT. Așa este când industria și reclamele sunt cele care ”educă” populația.

A mânca pește pentru Omega 3 este ca și cum ai bea Coca Cola pentru apa din ea. Sau ca și cum ai fuma pentru că este și ceva oxigen când inspiri fumul de țigară.

În concluzie, dacă o persoană este interesată în sănătate, vitalitate și longevitate, în același timp vrând să evite pe cât posibil bolile cronice și o moarte timpurie, alege pachetul nutrițional optim. Adică cel care aduce cele mai multe beneficii cu cel mai mic impact negativ.

Nu bei Coca Cola ca să te hidratezi, bei direct apă. Nu mănânci pește pentru Omega 3, mănânci direct plantele. Nu mănânci brânză pentru calciu, mănânci direct plantele (calciul e un mineral, parte constituentă a rocilor, iar plantele sunt cele care îl procesează și îl fac biodisponibil pentru noi; nu vacile).

Majoritatea fructelor nu au decât minuscule cantități de Omega 3, dar asta nu le face mai puțin importante pentru sănătatea inimii și a creierului nostru.

Pentru creier sănătos, nu contează doar Omega 3

Alimentele vegetale întregi, nerafinate, sunt benefice pentru sănătatea creierului (și a tuturor organelor noastre), pot preveni boala Alzheimer și alte forme de demență. Cercetările arată că grăsimile saturate și grăsimile trans, care se găsesc în alimentele de origine animală, tot ce este prăjit – vegetal sau animal – și patiserie pot crește riscul de boli ale creierului.

Pe lângă Omega 3, și aș putea spune că înainte de Omega 3 chiar, pentru sănătatea creierului sunt importanți carbohidrații. Glucoza este unica sursă de energie a creierului, când nu mâncăm suficienți carbohidrați, pe lângă că nu avem suficientă energie mentală pentru activitățile cognitive, avem o stare de spirit proastă, suntem irascibili, triști.

Carbohidrații sunt necesari și în sinteza serotoninei, așa zisul hormon al fericirii. Îți amintești de vreo dietă low-carb pe care ai ținut-o? Sau pur și simplu o dietă hipocalorică? Atunci știi cât de adevărat este asta. Depresia are o mare cauză nutrițională și de multe ori nu trebuie să mergi prea departe în căutarea nutrimentelor lipsă. Carbohidrații sunt sursa vieții celulelor noastre, în mod special pentru creier. Niciodată nu limita consumul de calorii și în mod special nu limita carbohidrații. Minim 8 grame pe kilogram de masă corporală în fiecare zi. Online sunt calculatoare de nutriție unde se pot calcula nutrimentele din dietă, precum acesta.

Și nu, gogoșile nu sunt carbohidrați; nici pizza. Aceste sunt niște alimente în primul rând bogate în ulei, adică grăsimi rafinate, și în grâne măcinate, adică carbohidrați rafinați. Și de multe ori bogate în colesterol și grăsimi animale saturate.

Carbohidrații de care are nevoie corpul nostru, creierul nostru, sunt cei prezenți în mod natural în plantele întregi, nerafinate. În fructe și zarzavaturi proaspete, zarzavaturi gătite fără ulei, cartofi, grâne și alte cereale la fel, gătite fără ulei, și în leguminoase, ghici ce, gătite tot fără ulei. Adică mâncare de fasole fără prăjeală 😀

Aceștia sunt glucoza, fructoza, zaharoza – carbohidrați simpli. Și amidonul este un tip de carbohidrat complex format din mai multe molecule de glucoză. El este modalitatea naturii de a stoca pe termen mai lung zaharurile simple. Amidonul se găsește în unele fructe și zarzavaturi în cantități mai mici. Surse concentrate de amidon sunt cerealele, tuberculii, leguminoase uscate.

Creierul nostru mai are nevoie și de antioxidanți – compuși chimici care se găsesc în plante. Printre ei vitamina C și vitamina E. Se știe că vitamina C se găsește în fructe și zarzavaturi iar vitamina E în nuci, semințe, frunze verzi și grâne. Este mai puțin cunoscut că vitamina E abundă și în fructe, dar clar, trebuie să mănânci mai mult de 3 fructe pe zi.

Știai că ardeiul gras roșu are mai multă vitamina C decât portocalele?

Știai că ardeiul gras roșu are multă vitamina E? În 100 de grame de ardei gras roșu sunt 10% din doza zilnică recomandată. Și asta cu doar 26 de calorii. Stai, e mai mult de atât: în aceeași cantitate sunt peste 130% din doza zilnică de vitamina A și 170% din doza zilnică de vitamina C! Și, pe lângă ceva fibre, vitamine din grupul B, minerale și 1 gram de proteine, ghici ce? O grămadă de apă! În 100 de grame de ardei gras roșu sunt 92 de grame de apă (de aceea are densitatea calorică atât de redusă).

Societatea noastră modernă suferă de deshidratare cronică, și asta nu numai pentru că nu bea apă – aici este un articol care te ajută să verifici nivelul tău de hidratare. Ci și pentru că mănâncă prea puține fructe și zarzavaturi – care sunt bogate în apă. Și prea multe cărnuri, ouă, brânză și alimente vegetale uscate (pâine, patiserie și prăjituri, cartofi prăjiți, uleiuri, fast food), care au conținut redus de apă. Se știe cât de mult afectează creierul deshidratarea cronică.

Dacă te chinui să introduci mai multe fructe în alimentația ta, sigur te va ajuta ce am scris în acest articol.

Omul este omnivor (ba chiar carnivor). Sau?!?

În încheierea unui articol și așa lung, e nevoie de o explicație despre natura erbivoră a speciei noastre. Merită un articol exhaustiv aparte și îl voi publica curând. Aici scriu doar câteva lămuriri referitoare la Omega 3. Pentru că în opinia publică se pot accepta toate datele de mai sus. Da, plantele fac Omega 3. Da, erbivorele pot asimila acest Omega 3 convertindu-l din ALA în  EPA și DHA. Dar stop, până aici, zice opinia publică. Asta fac erbivorele, nu și omul, care nu este un astfel de animal.

Și acesta este curentul general de opinie, că omul nu este erbivor. Fals. Dacă multă lume crede într-o noțiune asta nu o face mai adevărată.

Un alt mit la fel de popular ca peștele și Omega 3 (sau poate chiar mai popular) și la fel de nociv este acela că omul este omnivor. Da, omul este omnivor, dar omnivor prin comportament. Adică a ales să mănânce ca un omnivor din cauza circumstanțelor lui de viață. Dar NU, nu este un omnivor. Și nu, nu s-a adaptat la o dietă bazată pe carne și nutriția din carne (și din restul de produse de origine animală).

S-a demonstrat în repetate rânduri în ultimul secol și s-a observat în studii clinice mereu și mereu că omul are toate caracteristicile fiziologice, biologice și anatomice ale unui animal care se hrănește cu materie vegetală. De la membre, la dentiție, glande salivare, sucuri gastrice și enzimele secretate de ficat până la lungimea tractului intestinal și felul în care este construit colonul uman – toate aceste trăsături indică un animal plantivor. Erbivor.

”Omul nu e erbivor, nu poate mânca doar iarbă”

Legat de acest cuvânt, ”erbivor”, se deschide o întreagă altă discuție pe care o las pentru un articol separat, dar pe scurt, erbivor nu înseamnă că trebuie să mâncăm iarbă. Erbivor este orice animal care mănâncă materie vegetală de orice fel, fructe, zarzavaturi, cereale, leguminoase, nuci și semințe. Nu doar iarbă ca vaca, oaia, ori cămila. Aceste sunt animale rumegătoare care au un sistem digestiv mult mai lung și mai complex ca al nostru, adaptate la un consum foarte mare de materie fibroasă.

Omul are un intestin considerabil mai lung în raport cu lungimea corpului său decât al unui animal omnivor precum câinele sau ursul, și aproape dublu (repet, raportat la lungimea corpului său) față de un carnivor precum pisica, tigrul, leul sau hiena. Asta ajută la spargerea și digestia pereților celulozici ai celulei plantelor și la absorbția nutriției din acestea. DAR, omul nu are un intestin atât de lung ca al unui animal rumegător și nici un stomac multi-cameral.

De aceea noi nu putem mânca doar iarbă, că nu am avea spațiu să procesăm vreo 20 de kilograme de frunze în fiecare zi pentru a extrage cele 2500 de calorii necesare (și nutrimentele care vin cu aceste calorii).

Nu suntem animale rumegătoare, dar suntem erbivore.

Erbivor nu este egal cu Rumegător

Omul este un erbivor, dar nu un animal rumegător. Rumegătoarele sunt doar o parte din animalele erbivore, NU TOATE ANIMALELE ERBIVORE. Rumegătoarele sunt erbivore, dar erbivorele nu sunt neapărat rumegătoare. Sper că jocul acesta de cuvinte nu e foarte confuz.

Printre animalele erbivore, deci care mănâncă materie vegetală, sunt și animale care își bazează dieta pe fructe, altele își bazează dieta pe frunze, aproximativ 50-60% din caloriile zilnice, și o completează cu fructe, rădăcini și în caz de lipsă de alimente, o suplimentare de aproximativ 5% de viermi și alte larve, furnici și alte insecte. Alte erbivore mănâncă multe semințe și grăunțe, iar unele prosperă alimentându-se cu plante foarte lemnoase.

Omul, ca erbivor, poate avea o diversitate foarte mare, nu doar iarbă precum rumegătoarele, nu doar grăunțe ca granivorele, nu doar fructe precum animalele frugivore. Noi avem la dispoziție 6 categorii de plante: fructe, zarzavaturi, cereale, legume, nuci și semințe.

O dieta bazata pe plante întregi, din care nu a fost îndepărtată nutriție și la care nu s-au adăugat aditivi nocivi, asigura sănătatea speciei umane.