În ignoranța mea, nu mi-am pus niciodată întrebarea: oare plantele simt durere când sunt tăiate? Până într-o zi, acum mulți ani, când un amic mi-a atras atenția asupra acestei teme. El era contrariat de ”ipocrizia” veganilor care spun că vor să excludă suferința animalelor din dieta și stilul lor de viață dar în același timp produc suferință plantelor. De atunci am avut de multe ori discuția asta cu cei care se opun veganismului, între timp s-au mai publicat studii pe subiect, unul chiar concluzionează că unele plante scot țipete de teroare la nivel ultrasonic când tulpina le este tăiată. Și atunci noi ce mai mâncăm?

Este adevărat că plantele simt durere?

Cu toate că nu există nicio organizație care să protejeze cartofii, orezul, grâul, soia ori bananele și dreptul lor la o viață lungă și liniștită, lipsită de suferință și crimă, mereu se ridică acest argument împotriva veganismului, că și plantele simt durere. Că nu poți să militezi pentru abolirea sclaviei și suferinței animale cât timp faci același lucru plantelor. Deci dorința non-veganilor de a proteja și salva plantele de durere și moarte apare doar când vine vorba de teroarea, spaima și chinurile groaznice prin care trec animalele ca să poată exista carne, ouă și lactate în magazine.

Dar nu e din iubire față de plante ori pentru că acestor oameni  le-ar păsa de emoțiile plantelor sau pentru că vor să le protejeze de cruzime, de genul plantele simt durere, hai să nu le mai tăiem. Este doar o încercare de a anula logica veganismului și a minimaliza importanța suferinței animalelor. ”Tu, ca vegan, produci suferință plantelor deci este în regulă ca eu să cauzez durere animalelor”.

Pe lângă faptul că este total stupid să compari viața unui animal cu o plantă, acesta este un argument oricum invalid, din moment ce faptul că cineva produce suferință cuiva nu este o justificare ca altcineva să producă suferință altcuiva. Ca și cum dacă tu produci suferință unui animal este în regulă ca eu să provoc suferință unui alt animal.

Plantele nu au sistem nervos central. Nu au nici creier. În schimb, animalele au, unele mai dezvoltat ca altele. Și nimeni nu este, de fapt, sigur că plantele au capacitatea de a simți durere, chiar și după decade de cercetări științifice. Nu există nicio dovadă științifică că plantele simt durere. Se știe că ele pot simți senzații, chiar și de la stimuli foarte ușori, cum ar fi atingerea unui fluture. Că pot reacționa la atingere, lumină, temperatură, stropire cu chimicale ori gazare.

Plantele nu au nevoie să simtă durere, animalele da

Dar durere? Durerea este un mecanism de apărare. Dacă nu am avea sistem nervos nu am știi să ne protejăm de pericol, de ceva ce ne amenință supraviețuirea. Spre exemplu, când atingem cu degetele ceva încins, ne doare; Avem receptori de durere iar sistemul nervos transmite senzația la creier într-un timp foarte scurt după care creierul dă comandă tot prin sistemul nervos să retragem mâna. Asta se întâmplă în mai puțin de o secundă, e ceva ce facem instinctiv, fără să ne gândim. CORPUL NOSTRU reacționează.

Dacă nu am simți durere, ne-am cauza o arsură foarte severă. Sau când călcăm pe ceva ascuțit, tot așa, simțim durere și ridicăm repede piciorul. Și celelalte animale non-umane la fel, simt durere pentru a se apăra de stimuli cauzatori de răni și astfel a supraviețui cât mai mult. Toate animalele, pentru că sunt mobile, au nevoie de durere. Ca să poată lupta sau fugi din calea pericolului.

Plantele, în schimb, nu au această abilitate. Cum am mai zis, nu au nici creier și nici sistem nervos central – natura a considerat că plantele nu au nicio nevoie biologică de a simți durere. Dacă ar fi avut nevoie, fiți sigur că în sute de milioane de evoluție ar fi dezvoltat un sistem nervos și un creier care să îl controleze, plus niște rădăcini umblătoare ca ele să poată pleca când sunt amenințate și atacate de dăunători. 

Dar dacă plantele nu simt durere așa cum simt animalele, asta nu exclude faptul că ele ar simți durere în felul lor anume, așa, fără sistem nervos și fără creier. Cine știe, poate că în viitor se va descoperi că într-adevăr plantele au capacitatea de a experimenta durere, spaimă și frică de moarte și toți non veganii vor spune ”Ți-am zis eu!”.

Dar animalele simt durere. Asta se știe sigur, acum, în prezent, în privința asta știința nu are niciun dubiu. Sunt capabile de a simți nu numai durere fizică ci și stres emoțional.  Animalele pot simți plăcere și pot căuta în mod intenționată să repete o experiență plăcută, pot dezvolata prietenie, simt durere și caută să o evite cu orice preț, dezvoltă legături materne la fel ca noi oamenii, mama simte iubire și își protejează puii până ce aceștia sunt suficient de mari încât să se apere singuri, animalele pot simți altruism și un anumit nivel de empatie, sunt suficient de inteligente încât să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor.

Înțeleg când un alt animale suferă și este omorât în fața lor și corpul lor trece prin aceeași spaimă prin care trece un om când înțelege că urmează să fie omorât: adică le crește pulsul și glandele suprarenale secretă cantități masive de adrenalină. E momentul de a lupta sau de a fugi! Nu este ceva rar întâlnit în abatoare ca un animal să vrea să se întoarcă din drum când aude țipetele îndurerate și înspăimântate ale animalelor care sunt omorâte înaintea lui. De aceea lucrătorii de la abatoare au diverse scule de tortură, bețe ascuțite sau electroșocuri, ca să le oblige de la spate să continue să meargă. 

Deci avem pe de o parte certitudinea că animalele simt durere și experimentează suferință și pe cealaltă parte presupunerea că plantele simt un fel de durere. Ce e de făcut? Ce mai mâncăm? Pe cele care suferă în mod EVIDENT sau pe cele care răspund la anumiți stimuli și simt un fel de senzații? Dacă ar fi să alegi între a tăia gâtul unei vaci sau a scoate niște cartofi din pământ și a-i toca, ce ai alege? Presupun că nu ai fi atât de extrem încât să măcelărești niște cartofi nevinovați, nu? Veganii sunt niște extremiști, doar nu vrei să fii în tabăra lor. 

Pentru a exista lapte, brânză, iaurt, unt în magazine, vacile sunt înseminate artificial, puii sunt luați de lângă mamă

Sau când ești la magazin în fața rafturilor cu lapte, iaurt, brânză ori unt, alegi de vacă (sau capră, sau orice alt animal ale cărui secreții mamare se mai comercializează) SAU produsul de soia, migdale, ovăz, orez, cocos, etc? Adică alegi produsul unei exploatări cumplite, unde vaca sau capra sau oaia este înseminată artificial (iar asta este un alt cuvânt pentru VIOL, că doar nicio femelă din regnul animal nu cere sau consimte însemninarea artificială)?

Apoi, după ce naște este separată de pui, ca o cantitate cât mai mare de lapte să poată fi mulsă și vândută, puiul este omorât la câteva zile dacă este mascul, pentru carne fragedă de vițel, iar dacă este femelă crescută captivă, departe de mamă, pentru ca în câteva luni să fie și ea violată de mâna inginerului pentru a deveni și ea fabrică de lapte; mama vacă e violată din nou la mai puțin de un an de când a născut, când producția de lapte scade, vaca capătă mastită sau cancer sau altă afecțiune.

Și așa succesiv câțiva ani până când nu mai e rentabil să fie ținută în viață, doar fiicele ei produc mai mult lapte, că sunt mai tinere și mai sănătoase; este dusă la abator, agățată de piciorul din spate și gâtul tăiat iar apoi procedeul de jupuire a pielii rapid început, copitele tăiate și bucăți din corpul ei măcelărite cât încă, de cele mai multe ori, ea este conștientă…

Într-o unitate de producție contează eficiența, cât mai multe animale omorâte și tranșate în cât mai scurt timp, nimănui nu-i pasă de durere pe care o simt bietele creaturi cât sunt astfel torturate. Iar în majoritatea cazurilor în burtă are un alt pui, care moare odată cu ea la abator. Laptele înseamnă crimă!

Deci alegi să sprijini această violență, cruzime, opresiune, durere și nedreptate? Alegi să plătești ca acest masacru să aibă loc? Că doar și plantele simt durere?!? 

Putem supraviețui foarte bine mâncând doar plante

Noi, oameni, ca orice alt animal, ceva tot trebuie să mâncăm ca să supraviețuim. E o chestiune logică, altfel am muri de foame.

Dar putem supraviețui foarte bine mâncând doar plante, nu avem nevoie de bucăți din animale. Iar mâncând direct plantele pe care le cultivăm pentru a hrăni animalele pe care le creștem pentru carne, lapte, ouă, ca omenire, am avea nevoie de mult mai puține plante. Deci mai puține plante ar a avea de suferit, dacă chiar ar fi adevărat că plantele simt durere.

Ca să mănânci carne sau lapte sau brânză sau ouă produci suferință nu numai animalului pe care îl exploatezi și într-un final îl omori; ci și plantelor cu care a fost hrănit și crescut acel animal, că majoritatea sunt ierbivore. Și mult mai multe plante sunt omorâte și suferă pentru producerea a 1000 de calorii de carne/lactate/ouă decât pentru producerea a 1000 de calorii de alimente vegetale.

Spre exemplu, pentru producerea unui kilogram de carne de vacă e nevoie de 18 kilograme de cereale (fără să punem la socoteală alte resurse, precum apă și pământ). Deci e nevoie de mai puține plante pentru o dietă vegană, implicit mai puțină suferință vegetală, și nu implică și suferința și moartea animalelor, de care se știe sigur că simt durere. 

Mănânci doar plantele și închizi ochii la ipotetica și nedemonstrata lor suferință? Sau mănânci animale sau secrețiile lor și închizi ochii la ipotetica și nedemonstrata suferință a mult mai multor plante pe care le mănâncă aceste animale? Și ignori suferința pe care o simt SIGUR aceste animale?

Dacă tu crezi că plantele simt durere și ție chiar îți pasă de plante și de bunăstarea lor și deloc de suferința animalelor, a fi vegan tot este cea mai bună opțiune. Pentru că în final ajungi să produci suferință mult mai puținor plante.

Peste 2.800.000.000.000 de animale sunt omorâte anual pentru alimentația umană

Anual sunt omorâte sute de miliarde de animale – vaci, porci, găini, oi, capre, curci, etc – fără a pune la socoteală peștii și alte viețuitoare marine care sunt atât de multe măcelărite anual încât sunt numărate în tone. Acest măcel are loc pentru a fi hrănite câteva miliarde de oameni – și nici măcar nu sunt hrăniți toți oamenii de pe pământ, destui neavând suficientă mâncare.

Peste 70% din producția agricolă mondială, adică cereale și soia, este destinată hrănirii acestor multe animale. Dacă toată planeta ar mânca doar plante, nu numai că toată lumea ar avea de mâncare și nu ar mai exista foamete nicăieri, dar nu ar mai fi nevoie de o producție agricolă atât de intensă și de atât de multe păduri defrișate pentru pământ fertil necesar acestor culturi.

Deci, dacă plantele simt durere, am salva o grămadă de plante de la suferință. Între timp, am salva și toți oamenii care suferă și mor de foame și, doar ca o consecință de nebăgat în seamă că oricum nu ne pasă de suferința lor dar merită menționat, am elimina complet suferința acestor animale pe care le înmulțim artificial și le aducem la viață pentru a le exploata și măcelări.

În concluzie, indiferent dacă plantele simt durere sau nu, a fi vegan tot este cea mai bună alegere. Pentru că o dietă vegetală produce moarte mult mai puținor plante și niciunui animal.